Jocurile copilariei


Chiar daca am copilarit la tara sau la oras, exista o serie de jocuri care ne vor aminti mereu cu drag de copilarie. Desi multe din jocurile cu care obisnuiam sa ne umplem intreaga zi s-au pierdut in timp, acest lucru nu este valabil si pentru amintirile noastre. De fiecare data cand vedem noile jocuri pe care le joaca copiii nostri ne amintim cu drag de cele care existau pe “vremea noastra”.

Mima un joc pe echipe ale carui reguli le stie toata lumea: cate un reprezentant din fiecare echipa mimeaza cat de bine poate un cuvant spus de adeversar in timp ce echipa sa se chinuie sa ghiceasca.
Cine sunt eu? – un joc destul de amuzant, un fel de alternativa al jocului de mima. Singura diferenta este ca aici trebuie ghicit personajul pe care il intruchipaza jucatorul, personaj pe care l-a ales dintr-o urna. In urna respectiva sunt biletele pe care fiecare jucator a scris anterior un personaj. Se amesteca biletelele, se trage la sorti, apoi jucatorul trebuie sa puna tot felul de intrebari pentru a-si da seama ce personaj intruchipeaza, dupa ce in prealabil le-a aratat celorlalti jucatori ce apare pe biletul tras.

            Castelul – era acel joc in care ca se puneau caramizi sau pietre de diverse dimensiuni pentru fiecare litera din joc: CASTEL, care se juca cu mingea trebuind sa se darame pietrele.
Tarile – acesta era jocul meu preferat, pe care l-as si jucat la nesfarsit. Se desena cu creta un cerc in mijlocul caruia sa desena un al doilea cerc mai micut, se impartea in mod egal intre copiii care participau – cel putin 4 -5 , fiecare alegandu-si cate un nume de tara : Romania, Italia, Spania, Portugalia, etc. Mingea se arunca in sus de catre una dintre tari care striga “Sa prinda, sa prinda …” si rostea numele altei tari. Tara strigata trebuia sa prinda rapid mingea, deoarece ceilalti alergau si nu se opreau pana cand tara cu mingea revenea in cercul micut si spunea “stop”. Apoi tara cu mingea trebuia sa numere trei pasi spre cea mai apropiata tara si sa incerce sa-l loveasca pe copilul care o intruchipa cu mingea. Daca era nimerit, acestuia i se lua un sfert din tara, scriindu-si numele tarii lui pe sfertul din tara celuilalt. Copiii mergeau din nou in tarile lor, iar tara ce a fost strigata anterior arunca mingea in sus, strigand alta tara. Si jocul continua in acelasi fel pana cand cand ramanea o singura tara neocupata.

Iar acestea sunt doar cateva din jocuril vechi ale copilariei noastre. Puem oricand sa reamintim de “sotron”, “elastic”, “magarusul” si multe alte jocuri amuzante.  Inainte obisnuiam sa mergem in parcuri si sa ne dam pe tobogan sau sa ne prefacem ca vaslim in barcile de tabla stationate in parcurile de joaca pentru copii. Acum copiii nostri dispun de altfel de conditii pentru acest tip de jocuri. Acum se pot da pe tobogan gonflabil si vor scapa de juliturile din genunchi sau de hainele agatate si pline de praf cu care ajungeam noi acasa dupa o zi in parc. Si daca doresc sa vasleasca si sa isi imagineze ca sunt intr-o lume a piratilor se pot plimba cu barcute din plastic si electrice care pot face ca experientele de acest gen sa para mult mai reale, caci distractive sunt cu siguranta.

Noi am avut jocurile noastre, ei au la randul lor alt tip de jocuri, iar generatiile urmatoare vor cunoaste cu siguranta ale noi metode de divertisment. Indiferent care sunt acestea, important este ca cei mici sa aiba o copilarie de care sa isi aminteasca cu drag.

Previous Cum aleg un amanet
Next Configurarea sistemului de supraveghere